De astăzi începem numărătoarea inversă pâna la demararea Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor. În perioada 22 – 31 octombrie echipele de recenzori vor strânge date despre toţi locuitorii României. Informaţiile obţinute în urma acestui proces vor sta la baza fundamentării politicilor guvernamentale din următorii ani; în particular, alocarea fondurilor bugetare pentru o gamă largă de programe depinde de structura populaţiei, aşa cum va rezulta în urma recensământului.
Printre întrebările cu privire la caracteristicile etno-culturale, pe care le vor pune recenzorii, se numără şi una legată de religie: „Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?” Este vorba de întrebarea 25 din secţiunea „Persoane” a formularului de recensământ.
Rezultatele oferite de ultimele două recensăminte (1992 şi 2002) în privinţa structurii religioase a populaţiei oferă o imagine puternic distorsionată a realităţii. În ambele cazuri, cifrele oficiale diferă marcant de toate celelalte sondaje efectuate în ultimii 20 de ani de reputate instituţii de cercetare a opiniei publice. De exemplu, ţinând cont de datele European Values Survey (1999) şi World Values Survey (2005), procentul real al celor care se declară atei este de minimum 6-7% din populaţie, de 60-70 de ori mai mult decât rezultă din recensământul efectuat în 2002 (0.1% din populaţie).
Motivele sunt multiple şi ţin, în special, de factori culturali. Pe de o parte, este larg întâlnită ideea că dacă ai fost botezat automat aparţii de acea religie; pe de alta, afirmaţiile de tipul „poporul român s-a născut ortodox”, repetate insistent în anumite cercuri, pot induce o autocenzură în ceea ce priveşte asumarea identităţii religioase reale.
Mai mult, la recensământul din 2002, maniera de formulare a întrebării sugera direct şi răspunsul; opţiunile oferite erau „ortodox” şi „altă religie (confesiune)”. Nu numai că nu se oferea o listă cu o gama mult mai largă de răspunsuri, nu numai că se inducea implicit ideea că o persoana trebuie să aibă o religie neexistând explicit opţiunea „ateu/fără religie”, dar se şi insista pe încadrarea ca membri ai unei comunităţi religioase bine-definite şi a celor care manifestau doar o religiozitate de ordin general, fără a se identifica cu o biserică/cult anume: „Religia reprezintă credinţa sau opţiunea religioasă sau spirituală, indiferent dacă această credinţă se manifestă sau nu prin aderarea la o comunitate religioasă. [s.n]”.Merită menţionat că în perioada în care s-a pregătit şi desfăşurat recensământul din 2002, BOR susţinea un lobby intens pentru a i se acorda, prin lege, titlul de „biserică naţională”.
Rezultatele oferite de recensământul din 2002 au fost folosite pentru a justifica o gamă largă de acţiuni la nivel guvernamental sau local:
- alocarea de fonduri, din ce în ce mai mari, de la bugetul de stat şi din bugetele locale pentru cultele religioase
- subvenţionarea preferenţială a BOR
- finanţarea de la bugetul de stat şi din bugetele locale a aşa-zisei „Catredrale a Mântuirii Neamului”
- instaurarea obligativităţii de facto a studierii religiei în școli, săptămâna de săptămână, din clasa I şi până în clasa a XII-a
- infiltrarea de preoţi, plătiţi de la buget, în şcoli, spitale, unităţi militare, penitenciare etc.
- tolerarea evaziunii fiscale a BOR
- variatele tentative de a transfera o parte a serviciilor de asistenţă socială în administrarea cultelor, dar cu finanţare de la stat
- acordarea preferenţială de licenţe de emisie radio şi TV pentru posturi religioase
- garanţii convingătoare în privinţa asigurării corectitudinii şi transparenţei proceselor de recenzare şi de prelucrare ulterioară a datelor
- modificarea întrebării 25 din secţiunea „Persoane” a formularului de recensământ din „Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?” în „În prezent persoana aparţine sau nu unei religii?”, urmată de detalierea religiei pentru cei care răspund „Da”.