Povești care ne unesc
Un proiect despre oameni diferiți și legături care contează
„Povești care ne unesc” este un proiect conceput și derulat de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) și susținut prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de FDSC în parteneriat cu Romanian-American Foundation (RAF).
Poveștile sunt acele fire invizibile care trec din inimă în inimă și unesc oamenii.
O poveste bună poate traversa orice distanță, poate vindeca, poate schimba.
În aprilie-iulie 2025, tineri din medii, culturi și credințe diferite au participat la atelierele „Povești care ne unesc”, unde au ascultat, au întrebat, au împărtășit și au creat împreună. Din aceste întâlniri au luat naștere lucrări vizuale – ilustrații, colaje, fotografii – care spun, fiecare în felul ei, o poveste despre empatie, diversitate și conexiune umană.
Acum, toate aceste povești se întâlnesc într-un singur loc: expoziția „Povești care ne unesc”, găzduită de Biblioteca Metropolitană Bucureşti – Filiala Ion Creangă.
Te invităm să descoperi aceste povești și să simți puterea lor. Vizitează expoziția!
Și vizitează canalul nostru de Youtube pentru a descoperi mai multe despre proiect.
Expoziția online
Dacă nu poți ajunge fizic să vei expoziția, vei putea explora lucrările online, chiar pe această pagină. Scroll down și vei găsi o galerie cu toate tablourile și creațiile realizate de tinerii participanți, însoțite de scurte povești despre inspirația din spatele lor.
Trivia Night: Cultură, artă, diversitate! 


Pe 30 septembrie, între orele 17:30–19:30, ne-am reunit la Hidden – The Social Space pentru o seară relaxată, cu energie bună, întrebări fun și premii surpriză Am încheiat proiectul cu o seară în care am descoperit noi povești care ne unesc!
Ghid de Bune Practici
Pe 23 septembrie, într-un eveniment online, am lansat ghidul de bune practici „Povești care ne unesc”. Este o este o resursă practică pentru toți cei care lucrează cu tineri – lucrători de tineret, ONG-iști, asistenți sociali, profesori și consilieri școlari. Scopul lui este să ofere metode, exemple și sugestii pentru a facilita dialogul intercultural și interreligios prin povești și artă. Îl puteți descărca gratuit de aici.
📝 Important de știut:
Proiectul „Povești care ne unesc” este derulat de ASUR și finanțat prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu RAF – Romanian-American Foundation.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a programului.
Expoziția live
Expoziția a putut fi vizitată la Biblioteca Metropolitană Bucureşti – Filiala Ion Creangă (str. General Christian Tell, nr. 10), în perioada
29 august – 25 septembrie. Intrarea este liberă.
📣 Urmărește-ne și dă vestea mai departe!
Vom posta constant pe rețelele noastre tot ce ține de proiect – povești, video-uri, invitații la expo, interviuri cu participanții și multe altele:
🔗 Instagram
🔗 Facebook
🔗 YouTube – ASUR
🔗 LinkedIn
📌 Hashtag oficial: #EfectivCivic
Eveniment special – Biblioteca Umană la expoziție
Pe 9 septembrie 2025 a avut loc un eveniment deschis publicului, chiar în mijlocul expoziției.
Invitații au avut ocazia să „împrumute” oameni în loc de cărți și să le asculte poveștile de viață, direct de la sursă, o ocazie rară de a privi dincolo de aparențe și de a înțelege lumea prin ochii altcuiva.

Povești care ne unesc - expoziția virtuală
Expoziția „Povești care ne unesc” este rezultatul întâlnirii dintre tineri din medii și culturi diferite, cu religii și credințe personale diverse, care au acceptat provocarea de a-și împărtăși experiențele și de a le transforma în artă vizuală. Pe parcursul mai multor ateliere, acești tineri au vorbit despre cine sunt, ce își doresc, ce contează pentru ei, ce valori au și ce înseamnă conexiunea umană. Au explorat forme creative de exprimare și au descoperit că fiecare lucrare e mai mult decât imaginea pe care o vezi: e o fereastră către un mod de a simți lumea. Lucrările din această expoziție nu sunt simple exerciții artistice. Ele sunt fragmente de viață. Sunt dialoguri vizuale între oameni care, poate, nu s-ar fi întâlnit altfel. Sunt mărturii despre empatie, diversitate și curajul de a fi vulnerabil în fața celorlalți. Privind fiecare lucrare, te invităm să nu cauți perfecțiunea formală, ci povestea din spatele imaginii. Poate o vei recunoaște. Poate vei descoperi ceva nou. Poate îți va aminti de propria ta poveste — iar asta, mai mult decât orice, este puterea artei și a umanității. Pentru că această expoziție este despre noi toți. Despre ceea ce ne apropie dincolo de diferențe. Despre cum, atunci când ascultăm cu adevărat, descoperim că poveștile noastre nu ne separă — ci ne unesc.



„Când am desenat lucrarea mea, mi-am dat seama că vorbeam, de fapt, cu copilul din mine. Încă e acolo, speriat și curios, dar și cu o forță pe care am uitat-o. Arta m-a ajutat să îl ascult din nou. Și mi-am dat seama că și alții se simt ca mine.”
„E greu să faci parte din mai multe minorități în același timp. Nici nu mi-ajung degetele de la o mână să număr comunitățile din care fac parte. Și de multe ori simt că nu sunt acceptată complet nicăieri. Dar aici, pentru prima dată, am simțit că nu trebuie să aleg o singură etichetă ca să fiu eu.”



„Am crezut că nu avem nimic în comun. Dar la ateliere am râs de aceleași glume și ne-am recunoscut în poveștile celuilalt. Am discutat despre aspirații, despre ce vrem să facem mai departe în viață, despre ce visăm să ajungem. Și am înțeles că uneori suntem mult mai asemănători decât credem.”
„Am crescut fără religie, cu părinți și bunici atei. Și de multe ori m-am simțit ciudată între colegi, pentru că simțeam că mă privesc ca pe o dubioasă, ca și cum e o problemă cu mine. La început mi-a fost teamă să spun asta aici, pentru că adesea evit subiectul, dar când am povestit în discuțiile de grupuri mici, nimeni nu m-a judecat. Mi-a dat o stare de liniște.”



„Am vrut să studiez arta, dar părinții mei nu au fost deloc de acord cu ideea asta. Cumva m-am tot gândit la ce ar fi putut să fie, cum ar fi fost diferită viața mea dacă părinții ar fi fost de acord. Iar pentru expoziție am făcut o lucrare inspirată de acest moment, despre acele sentimente pe care le-am adunat și acele discuții fără sfârșit.”
„Am folosit veverița ca simbol al rezilienței. Și i-am adăugat o cască magică, care să o ajute să repire și să o protejeze de tot și toți care vor să îi facă rău.”



„Povestea mea e despre schimbare, despre cum ne împachetăm gândurile de viitor în bagaje mici atunci când ne mutăm de acasă, când începem facultatea și mergem în alte oraș. E despre nevoia de autodescoperire și experiența de creștere.”
„Când am ajuns în România, după ce a început războiul, am zis că nu vreau prieteni noi, că mă întorc acasă curând. Dar războiul nu s-a terminat, și au trecut anii. Încet-încet, am cunoscut oameni aici și mi-am dat seama că viața mea s-a mutat cu totul. Lucrarea mea e despre prietenii improbabile (o veveriță și o pasăre), e despre frică și speranță, despre putere și libertate în același timp.”
„Lucrarea mea și povestea mea e despre abuzuri, durere, dar și supraviețuire. Despre durerea pe care o simți când unele legături se rup și despre puterea pe care o găsești în legăturile pe care le formezi cu oamenii care te înțeleg. ”



„Simt că abia acum încep să descopăr cine sunt. Lucrarea mea e un drum care nu se termină niciodată. Îmi place ideea că nu trebuie să am toate răspunsurile la 17 ani.”
„Lucrarea mea înseamnă toate felurile de iubiri pe care le trăim: prietenie, familie, iubire romantică. Toate lasă urme, toate ne schimbă.”



„Uneori simt că trec prin toate emoțiile într-o singură zi – râd, plâng, mă minunez, mă enervez, mă liniștesc, mă entuziasmez. Iar la ateliere am simțit totul mai intens, pentru că erau atâția necunoscuți cu care trebuia să vorbesc! Și am făcut o lucrare despre haosul emoțiilor pe care le-am avut.
„Am început prin a desena o veveriță mică și din veveriță am făcut portretul prietenului meu. Amândoi suntem imigranți, din țări diferite, ne-am cunsocut în România și ne-am împrietenit. Pe mine prietenia asta m-a învățat că oricât de greu ar fi, te poți ridica din nou. Că și alții trec prin aceleași lucuri și că uneori simt aceleași lucruri, bune și rele.”


Ai văzut poveștile lor, acum te invităm să te gândești la tine:
- Ce poveste din viața ta ai alege să pui alături de poveștile acestor tineri?
- Ai putea să creezi ceva împreună cu un om de altă religie sau ateu sau agnostic?
- Ai putea sta să asculți povestea unui refugiat sau imigrant? I-ai povesti ceva din viața ta? Crezi că ai descoperi ceva puncte în comun?
- Cum ar fi dacă ai descoperi că cineva pe care îl consideri foarte diferit de tine a trăit o emoție / o experiență asemănătoare cu a ta?


