un articol de Alexia Ciocheltca
Dintotdeauna, poveștile despre identitățile noastre au reprezentat fundamentul pentru cooperare și dialog. Cu toate acestea, doar poveștile ce puteau informa un tipar de recunoaștere în celălalt erau povești ce meritau împărtășite – dialogul și toleranța se bazau în mod exclusiv pe asemănare, pe oglindirea trăsăturilor, valorilor și credințelor. Un fenomen total nefiresc ar fi fost ca aceste povești despre cine suntem noi să fie spuse într-o lume în care noi să însemne noi toți. Această întrebare este punctul de plecare al proiectului „Povești care ne unesc” derulat de ASUR.
Chiar dacă ele ne-au unit întotdeauna, este foarte probabil să ne fi unit, paradoxal, dintr-o dorință de separare de alții, de altceva. Prin urmare, am considerat necesar ca prin acest proiect să atragem atenția asupra unui spirit genuin de comunitate – o comunitate fără delimitări, ierarhii și categorii, dar îmbogățită de însăși diversitatea cu care se hrănește. Deoarece o comunitate fără diversitate este o simplă adunătură de oameni, golită de orice particularitate și de detalii unice și transformative pentru viețile tuturor. Fără povești diverse, rămânem doar statistici, analize reci și distante ale acelor aspecte care, de fapt, ne determină să fim cine și ceea ce suntem.
În perioada adolescenței și a maturității timpurii, când identitatea personală devine un subiect care ne preocupă, este important să ne aducem aminte că odată cu dezvoltarea personalității, avem parte și de o dezvoltare a gândirii. Gândirea este procesul care ne face conștienți de identitate, iar aceasta merită să fie stimulată pentru a integra povești noi, pentru a manifesta curiozitate față de diferențe culturale, sociale, ideologice. De aceea, dialogul intercultural și interreligios ajută tinerii să-i descopere pe ceilalți, iar în același timp să se descopere pe ei înșiși. Atelierele interactive despre poveștile lor de viață au rolul de a aduce la lumină diferențele, însă nu în vederea diviziunii, ci pentru a construi punți între lumile noastre exterioare și interioare. Cu toate că participanții noștri împărtășesc, în mod inevitabil, viziuni diferite despre lume, atunci când săpăm mai adânc în experiențele lor de viață și în felul în care acestea le-au modelat gândirea, observăm valori și motivații similare, dorințe de schimbare, speranțe într-o lume mai incluzivă și tolerantă, nevoia de comunitate autentică și ambiția de a fi împreună, de a-și completa reciproc poveștile.
Strângerea laolaltă a unor oameni crescuți în medii diverse, de la imigranți, refugiați, minorități religioase și non religioase, și până la localnici, nu este doar o încercare de a dialoga cu cei din afara culturii noastre, ci și o declarație în sine – prin activitățile din acest proiect, realizăm că oamenii sunt mai mult decât segmente demografice. De obicei, când ne prezentăm, facem referire doar la acele detalii generale și etichete colective prin care suntem descriși. Acestea sunt, într-un fel, dovezile care ne confirmă apartenența la un grup mai mare, la o identitate unitară. Adevărul este că niciunul dintre noi nu poate să fie redus la o astfel de etichetă – cine suntem se află într-o strânsă legătură cu credințele, culturile, trăsăturile, însă identitatea personală nu se oprește acolo. Toate aceste informații au fost doar punctele de plecare pentru participanții noștri, care au explorat aspecte ale vieților lor dincolo de ceea ce este vizibil din exterior. Pentru mulți dintre ei, a fost prima dată când au vorbit deschis despre dificultățile prin care au trecut, aspirațiile lor, familiile și prietenii, animalele și tradițiile preferate, felul de mâncare care îi duce cu gândul la copilărie și multe altele.
Și au descoperit că răspunsul este DA, poveștile ne unesc, chiar și atunci când sunt diferite, deoarece prin ele descoperim un nou fel de a fi și de a gândi. Dezvoltarea tinerilor trebuie să mizeze pe curiozitate și curaj – curiozitatea de a intra în dialog cu aceia cu care nu au mai interacționat, curajul de a-și deschide orizonturile spre o înțelegere nuanțată a lumii în care trăiesc, curajul de a abandona prejudecățile inițiale și de a ieși în față cu povestea lor, fără să simtă că poveștile altora le amenință identitatea sau rolul în societate. Prin proiectul nostru, susținem că nicio poveste nu umbrește o alta – sau chiar mai mult decât atât – că povestea noastră nu este posibilă fără poveștile altora.
Lumea este întrețesută cu o diversitate remarcabilă de relații și de stiluri de viață, așa că ne-ar fi imposibil să ne sustragem de la influențele mai multor culturi, de la ideile pe care le auzim în spațiul public și în cel privat, de la dezbaterile specifice comunităților noastre. Cu toții suntem un produs al acestei rețele sociale, dar suntem și o serie de alte lucruri, lucruri la care nu am avea niciodată acces dacă nu ne-am propune să ne unim poveștile.
Oricum le-am privi, oricum le-am spune sau le-am asculta, poveștile ne unesc – dar nu pentru că sunt identice, ci pentru că ne învață să privim lumea prin ochii celuilalt. Să fim curioși, nu temători. Să ascultăm, nu să etichetăm. Iar în acest demers, fiecare poveste devine un fir de legătură între lumi altfel separate. Și fiecare povestitor devine parte dintr-o comunitate mai mare, mai empatică, mai unită.
Proiectul Povești care ne unesc este derulat de ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România și finanțat prin programul Efectiv Civic, dezvoltat de FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu RAF – Romanian American Foundation. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a programului Efectiv Civic.