Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase

Luni, 12 septembrie, începe un nou an școlar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu școala și, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităților statului.”Este remarcabilă reacția societății față de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informați în ceea ce privește situația reală din școli, cu atât opoziția față de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundației Soros, în doar câțiva ani ponderea celor care se opun obligativității studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulți părinți cu copii de vârstă pre-școlară, am constatat că, în general, aceștia nu cunosc toate opțiunile legale de care dispun. De asemeni, părinților nu le este foarte clar statutul Religiei în școli, de exemplu sunt surprinși când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătrașcu, vicepreședinte ASUR.În prag de nou an școlar, asociația noastră consideră necesare câteva precizari:

1. În școli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2. Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puțin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepția Limbii Române / materne și a Matematicii, care se studiază în absolut toți anii de învățămînt preuniversitar.
3. Salarizarea profesorilor de religie, mulți dintre ei preoți, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educației. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceștia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4. Deși sunt plătiți de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonați ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învățământ cât și conținutul manualelor de religie.
5. În multe școli se practică spovedaniile și împărtășaniile de grup; elevii fiind duși cu clasa la biserică și obligați să participe la aceste ritualuri.
6. Continuă să fie în circulație manuale de religie ce promovează violența fizică și psihică asupra copiilor.
7. Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” și “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu strictețe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veșnică”.

Elevii din învățământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educațional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfășoară un efort constant de a-și extinde influența în societate, țintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile – copiii.Pentru a ilustra maniera în care Biserica își propune să își promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiați conducerii BOR (sublinierile ne aparțin):

• Prof. Dr. Vasile Timiș, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor[1]: ”[…] școala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]” ”Este extrem de important să acordam o atenție deosebită educației religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educației religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, așa va rămâne și când se va face mare” ”Aducerea copilului la Biserica și împărtășirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri și amprente asupra lui care îl vor marca toată viața” ”Prin participarea la cult se fixează și primele percepții subliminale, rezultă o influențare a comportamentului și prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conștientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârșește răul Îl supără pe Dumnezeu.”
• Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) și Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]: ”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, așa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinții și bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.” ”[…] în școli pot ființa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se știe, nu toți copiii sunt dispuși să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, așa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, așa trebuie să procedeze și în cazul copiilor, mai ales a copiilor!” ”Slujba de la începutul anului școlar, săvârșită de preot în școala de pe teritoriul parohiei […] o contribuție efectivă la recunoașterea autorității și prestigiului Bisericii Ortodoxe.“

Asociația noastră își reafirmă poziția: în unitățile de învățământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor și nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.Strategia pe care o recomandăm părinților este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a școlii și de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.Pentru evitarea potențialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuși religia, recomandăm părinților acestora:

• să ceară referințe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecțiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul și să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicție flagrantă cu cele învățate la celelalte materii
• să fie atenți la apariția unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriție, înstrăinare de prieteni etc.) și, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică

Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de școli generale stau la dispoziția copiilor! ]]>